%20copy.jpg?locale=ro)
Despre
Cheile Tișiței sau Valea Tișiței este cea mai mare arie protejată din județul Vrancea, din cele șase existente în Parcul Natural Putna-Vrancea. Cu o suprafață de 2726 ha a căpătat statutul de Rezervație Naturală încă din anul 1973 sub denumirea de Tișița.
Rezervația Naturală Cheile Tișiței este considerată tradițional secțiunea de vale cu aspect de canion de la „Gura Tișiței” (confluența Tișiței cu râul Putna) până la „Tunelul Mare”. Această porțiune măsoară aproximativ 7 km are o diferență de nivel de 200 de metri și se parcurge în 5-6 ore dus-întors.
Accesul în Rezervația Naturală se realizează din drumul național 2D urmând indicatoarele amplasate vizibil. Se traversează Valea Putnei pe un viaduct urmând drumul la dreapta pentru aproximativ 1200 de metri. Punctul de acces „Gura Tișiței” se află la 580 de metri altitudine.
Pentru vizitarea „Rezervației” a fost amenajat un traseu turistic marcat cu triunghi roșu. Acesta urmează un fost drum forestier dezafectat în urma inundațiilor din anul 2005, care la rândul său a fost construit pe terasamentul unei vechi căi ferate forestiere de la începutul anilor 1900. Traseul se prezintă într-o stare bună, fiind principala atracție turistică din Munții Vrancei, vizitată de câteva zeci de mii de turiști anual. Deși traseul continuă și după „Tunel”, cei mai mulți preferă să se oprească aici, continuarea presupune încă 10 ore de mers, o condiție fizică bună și o echipare corespunzătoare.
Rezervația Naturală Cheile Tișiței este considerată tradițional secțiunea de vale cu aspect de canion de la „Gura Tișiței” (confluența Tișiței cu râul Putna) până la „Tunelul Mare”. Această porțiune măsoară aproximativ 7 km are o diferență de nivel de 200 de metri și se parcurge în 5-6 ore dus-întors.
Accesul în Rezervația Naturală se realizează din drumul național 2D urmând indicatoarele amplasate vizibil. Se traversează Valea Putnei pe un viaduct urmând drumul la dreapta pentru aproximativ 1200 de metri. Punctul de acces „Gura Tișiței” se află la 580 de metri altitudine.
Pentru vizitarea „Rezervației” a fost amenajat un traseu turistic marcat cu triunghi roșu. Acesta urmează un fost drum forestier dezafectat în urma inundațiilor din anul 2005, care la rândul său a fost construit pe terasamentul unei vechi căi ferate forestiere de la începutul anilor 1900. Traseul se prezintă într-o stare bună, fiind principala atracție turistică din Munții Vrancei, vizitată de câteva zeci de mii de turiști anual. Deși traseul continuă și după „Tunel”, cei mai mulți preferă să se oprească aici, continuarea presupune încă 10 ore de mers, o condiție fizică bună și o echipare corespunzătoare.
Pentru a vă bucura de o ieșire fără incidente vă recomandăm deplasarea doar pe poteca marcată, folosirea de încălțăminte cu talpă aderentă și purtarea de căști de protecție. Acordați o atenție sporită pasajelor cu risc de accidentare semnalizate corespunzător. Podețele peste Tișița sunt afectate frecvent de viituri și sunt principalul obstacol, ce pot limita accesul în anumite perioade ale anului. Trebuie acordată o atenție suplimentară pasajelor cu căderi de pietre și arbori, rupturi și surpări de potecă, avalanșe. De asemenea evitați deplasarea în zonă în condiții de ploi abundente, există posibilitatea formării unor viituri periculoase. Perioada iernii traseul este declarat închis, existând pericolul producerii de avalanșe.
În secțiunea Galeria a fost adăugată o hartă de detaliu a Cheilor Tișiței cu principalele repere ale traseului, sperăm să vă fie de folos în deplasările propuse. Pentru informații în timp real salvatorii montani vrânceni vă stau la dispoziție 24 de ore din 24 la numărul de dispecerat 0738 40 70 80.
Două repere principale marchează acest traseu. „La Pândar” o construcție silvică cu rol de observator, aflat la jumătatea drumului și „Tunelul Mare”, punct de întoarcere și obiectiv pentru marea majoritate a turiștilor. Acest tunel a fost construit de societățile austriece și italiene în ultimii ani ai sec. XIX – începutul sec. XX fiind folosit mult timp la exploatarea lemnului și lega valea Tișiței Mici de Valea Tișiței Mari(Aurie). Așadar pe tot traseul parcurs a fost, odată, o linie ferată cu mocăniță ce scotea lemn din bazinul Văii Tișița până în Lepșa.
Două repere principale marchează acest traseu. „La Pândar” o construcție silvică cu rol de observator, aflat la jumătatea drumului și „Tunelul Mare”, punct de întoarcere și obiectiv pentru marea majoritate a turiștilor. Acest tunel a fost construit de societățile austriece și italiene în ultimii ani ai sec. XIX – începutul sec. XX fiind folosit mult timp la exploatarea lemnului și lega valea Tișiței Mici de Valea Tișiței Mari(Aurie). Așadar pe tot traseul parcurs a fost, odată, o linie ferată cu mocăniță ce scotea lemn din bazinul Văii Tișița până în Lepșa.
Se părăsește în dreapta albia firavă a Tișiței mici și se traversează tunelul pentru a continua traseul, însă cu mare atenție la parcurgerea acestuia datorită întunericului ce ascunde bolovani căzuți, bălți, gropi etc. Așadar o lanternă este strict necesară și îmbrăcăminte corespunzătoare. La capătul opus al tunelului se află albia Tișița mare (sau Tișița aurie), care este urmată vreme de 1-2 ore, fiind nevoie să se traverseze apa de câteva ori , până la momentul în care valea se deschide foarte mult și se găsește în apropiere Stâna Cristianul (dezafectată).
Din acest punct:
- se continuă traseul marcat de la început cu triunghi roșu spre stânga pe lângă albia pârâului Cristianul cu un urcuș susținut de circa 2 ore până în punctul Gurguiata-Golul Roibului-Vf. Cristianul și mai departe spre șaua Geamăna sau
- se continuă drumul pe lângă apa Tișiței mari – pe poteca nemarcata însă – preț de încă 4-5 ore până se ajunge în Șaua Tișiței de unde se ramifică mai multe trasee montane.
Parcul prezintă o arie naturală încadrată în bioregiunea alpină aflată în sectorul central nord-vestic al Munților Vrancei (subunitate geomorfologică a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), ce adăpostește, protejează și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre.
În aceasta arie protejată sunt ocrotite cîteva specii de carnivore mari (urs, lup, râs) şi circa 12 specii de amfibieni, respectiv broscuţa roşie de pădure, broscuţa cu burtă galbenă, salamandra şi altele.
Pădurea este regenerată în secolul 19, toată zona fiind defrișată. Se întâlnesc păduri de fag și în amestec care formează habitatul a numeroase specii de carnivore mari. Se întâlnesc numeroase exemplare de capră neagră colonizate din anul 1982, care pot fi observate pe brane. Iarna putem vedea numeroase urme ale vidrelor în albia Tișitei. De asemenea aici este locul de trai al ursului brun.
Dintre speciile floristice importante se regăsesc: floarea de colț, trandafirul de munte, izmișoara, carpenul de munte, sânzienele de munte, ciuboțica ursului, papucul doamnei, barba ungurului, tulichina. Floarea de colț o putem vedea înflorita în lunile iulie – august mai ales pe Altarul Tișiței.
În aceasta arie protejată sunt ocrotite cîteva specii de carnivore mari (urs, lup, râs) şi circa 12 specii de amfibieni, respectiv broscuţa roşie de pădure, broscuţa cu burtă galbenă, salamandra şi altele.
Pădurea este regenerată în secolul 19, toată zona fiind defrișată. Se întâlnesc păduri de fag și în amestec care formează habitatul a numeroase specii de carnivore mari. Se întâlnesc numeroase exemplare de capră neagră colonizate din anul 1982, care pot fi observate pe brane. Iarna putem vedea numeroase urme ale vidrelor în albia Tișitei. De asemenea aici este locul de trai al ursului brun.
Dintre speciile floristice importante se regăsesc: floarea de colț, trandafirul de munte, izmișoara, carpenul de munte, sânzienele de munte, ciuboțica ursului, papucul doamnei, barba ungurului, tulichina. Floarea de colț o putem vedea înflorita în lunile iulie – august mai ales pe Altarul Tișiței.
Sursă text și imagini:
Marius Adrian Coviltir-Salvamont Vrancea
